Cindy trimes pierdere în greutate, Ellie Hein - Mozambic. Dincolo de Umbra
Fiziolog de geniu, el a devenit pasionat de studiul secreţiei interne a pancreasului încă de la vârsta de 21 de ani, moment în care studiile în domeniu se aflau la un nivel destul de primitiv, legătura acestor secreţii cu teribilul diabet nefiind elucidată. Dacă primele studii asupra pancreasului le-a efectuat la Paris, revenirea în ţară se pare că i-a deschis orizonturi noi, în el efectuând primele experimente pe baza extractelor pancreatice la Bucureşti. Din păcate, munca i-a fost întreruptă de evenimente care aveau să marcheze atât atitudinea faţă de politică, cât şi viitorul întregii naţiuni: Primul Război Mondial şi ocuparea ţării de către Puterile Centrale.
Să nu uitam că după înfrângerea românilor la Turtucaia, C. Iarna dintre şi a fost poate cea mai nefastă din istoria României: ţara era ocupată, molimele făceau ravagii, iar perspectivele erau dintre cele mai sumbre.
Acest scurt excurs istoric are rolul de a schiţa contextul în care medicul şi cercetătorul român era constrâns să îşi desfăşoare activitatea.
Este uşor de înţeles de ce discursul naţionalist, antisemit şi autoritarist al unor personalităţi ale epocii, precum profesorul A. Cuza, a atras mulţi intelectuali şi spirite luminate care, efectiv, nu vedeau altă soluţie.
Dinascensiunea lui Corneliu Zelea Codreanu şi ameninţarea invaziei bolşevice nu au făcut decât să acutizeze aceste tendinţe. Să ne aducem aminte şi semnalele de alarmă pe care viitorul Căpitan le trăgea în privinţa bolşevizării Universităţii din Bucureşti şi pierderii de teren pe care spiritul naţional, patriotismul o înregistrau. Înprofesorul Nicolae Paulescu descoperă insulina un hormon secretat de celulele endocrine ale pancreasului, folosit cu rezultate notabile în tratarea diabetului, având ca efect scăderea glicemiei.
Dincolo de această realizare, aplicarea tratamentului la fiinţele umane se lovea de factori neprevăzuţi — câinii folosiţi la experimente mureau din cauza scăderii dramatice a glicemiei — studiile trebuind continuate şi perfecţionate pentru stabilirea unui tratament eficient.
amilenism - Romanian Times
Din păcate pentru autorul nostru, cei care au pus la punct procedeul au fost cercetătorii de la Institutul Carolina. Cu toate că Paulescu descoperise, după cum am arătat insulina înlaurii gloriei i-au fost refuzaţi — Doctorul Frederick Grant Banting şi profesorul John James Richard MacLeod, de la institutul menţionat mai sus, au primit în Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei.
Această cruntă nedreptate se pare că a accentuat implicarea doctorului Paulescu în politica naţionalistă. Rezultatele muncii sale de-o viaţă fuseseră adjudecate de alţii. O teză destul de credibilă în opinia noastră este aceea potrivit căreia refuzul Premiului Nobel ar fi avut ca motiv tocmai implicarea în politică a cercetătorului român, animat de o neţărmuită dragoste şi un devotament fără precedent faţă de greu încercata sa patrie, intrat însă în vizorul factorilor de influenţă globali care lucrau la destabilizarea României şi propovăduiau cosmopolitismul.
Adoptând o poziţie radicală, de medic al trupului dar şi al sufletului, profesorul Nicolae Paulescu nu s-a mulţumit niciodată cu satisfacţia vindecării bolilor cărnii.
Monitorul Oficial 16 noiembrie 1927 - Moara de la Vărăști.pdf
Pentru el sufletul era mai important, iar medicul creştin avea datoria spirituală de a-l trata şi pe acesta. Şi în acest sens, Paulescu a fost un precursor, depăşindu-şi cu mult contemporanii.
Astăzi, această abordare complexă este îmbrăţişată în arde grăsime de la abdomen ţările civilizate, chiar dacă latura profund creştină a fost abandonată în beneficiul unor aiureli psihanalitice care au dus, după cum se vede, la legiferarea unor barbarii precum eutanasia. În cartea de faţă ni se înfăţişează mentorul Nicolae Paulescu. Chiar dacă atitudinile sale politice pot părea revolute, ele nu trebuie judecate prin prisma comodă a cindy trimes pierdere în greutate istorice retroactive.
Susţinător al lui A. Cuza, simpatizant legionar, Paulescu rămâne unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă români, iar opera sa trebuie cunoscută şi citită în totalitate.
Nu avem a ne ruşina de teoriile politico-religioase ale unui om care ne-a adus, în epoca sa, pe cele mai înal-te culmi ale cercetării medicale. Ar trebui atunci să ne ruşinăm şi pentru că a descoperit insulina şi pentru că suntem români, ori acest lucru nu e cu putinţă. Opiniile antisemite şi naţionaliste exprimate aici de Paulescu fac parte integrantă din opera sa şi sunt rezultatul dezamăgirii faţă de o politică naţională falimentară şi de un furt intelectual internaţional.
Să nu uităm că într-o epocă imediat anterioară, în Franţa, Drumont scrisese La France Juive, iar Michelet se situa pe poziţii antisemite care depăşeau tot ceea ce se scrisese până atunci, că în Germania, August Rohling devenise o celebritate prin Evreul după Talmud ş.
Acesta era curentul politic al epocii, iar dato-ria noastră este aceea de a ne informa şi a-l înţelege. Spirit profund religios, Paulescu a militat pentru viaţa în duhul şi legea Evangheliei, singura care poate scăpa din imperiul patimilor, al degenerării morale şi trupeşti.
Ellie Hein - Mozambic. Dincolo de Umbra
Revolta sa faţă de incompetenţa şi orbirea clasei politice româneşti l-a dus la opinii adesea extreme, dar care îi aparţin în totalitate şi ca atare trebuie respectate. Marele profesor Nicolae Paulescu şi-a adus o cindy trimes pierdere în greutate hotărâtoare şi în alte domenii ale medicinii, multe dintre descoperirile sale fiind însă ignorate de exemplu operaţia asupra hipofizei se numeşte în orice dicţionar Procedeul Paulescu — dar cine mai are timp să îşi aducă aminte?
Nicolae Paulescu s-a stins din viaţă înla vârsta de 62 de ani, scăpând de durerea de a cunoaşte cindy trimes pierdere în greutate României. Noi, cei de azi, trebuie să îi fim recunoscători şi să ne ferim cu umilinţă creştină de condamnări conjuncturale, de judecăţi care nu ne-ar face cinste.
V-am chemat ca să vă fac câteva lecţii clinice, — şi v-am chemat aici, căci n-am avut unde în altă parte.
Într-adevăr, pentru mine nu este loc în spitalele din Bucureşti. Cei ce au reuşit să intre în aceste spitale, au avut precauţia să închidă uşa şi chiar să o zăvorască cu regulamente, care fac ca nimeni să nu mai poată pătrunde acolo, — afară, bineînţeles, de dânşii şi de ciracii lor. Dar, mulţi dintre D-voastră mă vor întreba: De ce vrei să ne faci nişte lecţii clinice? Nu ne sunt oare de ajuns lecţiile ce ni le fac profesorii de clinică?
Desigur că aceste lecţii, primite de la profesorii D-voastră, sunt la rigoare suficiente; ele constituie un fel de clinică clasică, pe care orice medic e dator s-o cunoască.
Ceea ce vă aduc eu sunt ideile personale ale unui om de geniu care, nemulţumit cu rutina şi cu obscurităţile clasicismului medical, a clădit medicinei, piatră cu piatră, un palat măreţ, cu ferestre largi şi luminoase, în care se vede clar.
Acest om este Lancereaux. Şi ca să ştiţi cine este Lancereaux, e de ajuns să vă spun că omenirea n—a avut niciodată un medic mai mare ca dânsul.
II Dar, ce este un bolnav?
Vă miră mult cuvintele mele! Într-adevăr, acest nume nu l-aţi întâlnit decât rareori în cărţile de medicină şi aproape nimeni dintre profesori nu l-a pronunţat înaintea D-voastră. Veţi zice poate că admiraţia mea se explică prin împrejurarea că am fost crescut la şcoala acestui maestru. Dar pietatea elevului se află aici în faţa datoriei profesorului, care trebuie să-şi cântărească toate vorbele ce rosteşte şi să probeze tot ceea ce afirmă.
Ei bine, Domnilor, repet sus şi tare că medic ca Lancereaux n—a mai fost altul.
- amilenism - Romanian Times
- Ellie Hein - Mozambic. Dincolo de Umbra
- Ottotavy's Blog | incatusati
Şi această afirmaţie o voi demonstra, cu probe palpabile, în lecţiile viitoare. Pentru moment, reţineţi faptul că, nici înainte de Lancereaux, printre medicii celebri, ca Lannec, Trousseaux, Rayer — nici în timpul său, printre cole-gii săi renumiţi, ca Charcot, Potain, Bouchard — şi cindy trimes pierdere în greutate printre medicii altor ţări, ca Bright, Addison, Virchow, nu găsim pe nimeni care să-l egaleze, ca observator fără seamăn şi ca spirit ştiinţific extraordinar [2].
El singur a înţeles importanţa noţiunii de cauză şi a pus medicina pe drumul unei adevărate ştiinţe. Pot zice că Lancereaux a fost pentru medicină ceea ce Claude Bernard a fost pentru fiziologie, ceea ce Pasteur a fost pentru microbiologic. Iată omul ale cărui idei vin să vi le împărtăşesc.
Lancereaux, murind, mi-a lăsat mie greaua povară de a duce la bun sfârşit o carte [3]de o importanţă capitală, pe care n-a avut vremea s-o termine. În acelaşi timp, mi-a dat şi sarcina morală să fac cunoscută lumii opera lui, care e imensă.
Dar, o asemenea moştenire e peste puterile mele.
Aici, în Bucureşti, mai ales, sunt ca într-un puţ. Oricât voi strigă, nu mă va auzi nimeni. Voi face şi eu ce voi putea. Din fericire vă am pe D-voastră, care sunteţi în stare să vă pasionaţi, — după cum m-am pasionat şi eu — pentru adevărul ştiinţific. Vom organiza astfel o falangă românească, ce va merge să arate Franţei că cel mai mare dintre medicii lumii este fiul ei, — fiu oropsit, căci, din nenorocire, n-a fost înţeles.
Dar, pentru a pricepe bine afecţiunile rinichiului, trebuie să încep prin a vă descrie nişte sindroame ca albuminuria, ca uremia, — sindroame oarecum întinerite prin cercetări făcute în laboratorul meu… dacă adevărul mai are trebuinţă de întinerire.
Aceste sindroame vor face subiectul lecţiilor viitoare. Pentru astăzi, daţi-mi voie să vă întreţin, spunân-du-vă câteva cuvinte despre spiritul ce se cuvine să—i însufleţească pe medici, când se află în faţa bolna—vilor, într—un spital ca acesta în care ne aflăm. Dar, ce este un medic? Ce este un bolnav?
Ce este un medic? Un medic este un om care exercită medicina. Dar ce este medicina?
Medicina este o ştiinţă şi, în acelaşi timp, o profesie. Într-adevăr, medicina, după cum ştiţi, studiază: a — forma corpului omenesc şi a organelor ce-l constituie anatomia— structura intimă a acestor organe histologia— precum şi evoluţia şi reproducţia individului embriologia, obstetrica ; b — fenomenele vitale de nutriţie şi de relaţie fiziologia [4] ; c — bolile generale şi afecţiunile organelor, care tulbură fenomenele vitale de nutriţie şi de relaţie nosologia şi patologia.
Prin urmare, medicina studiază omul şi, singură printre ştiinţe, are omul ca unic obiect al studiului ei. Ce e mai mult, — medicina, fiind o ştiinţă cu apli-caţii practice, are meritul de a pleca numai de la fapte pozitive; ea nu urmează sisteme sau utopii, care fiind întocmite pe o cunoştinţă imperfectă a omului, nu servesc decât să inducă lumea cindy trimes pierdere în greutate eroare. Medicina cunoaşte deci în mod real omul; ea ar trebui să fie principala bază a filozofiei.